Nanoparticulele rezultate in urma incinerarii deseurilor sunt extrem de periculoase

de Prof. Dr. Paul Connett
Traducere in limba romana de Gabriela Barbur

Prin incinerare se produc nanoparticule extrem de toxice

Nanoparticulele, uneori denumite şi particule ultrafine, sunt acele particule cu un diametru mai mic de 1 micron. Nanoparticulele nu sunt noi. Se găsesc în jurul nostru încă de la apariţia primei combustii de înaltă temperatură care a implicat gaz şi motoare diesel, o instalaţie alimentată de cărbune, ţiţei sau gaze naturale şi chiar arzătoare pe lemne. Noutatea o reprezintă naşterea unei noi discipline de studiu, numită nanotoxicologie. Acest nou domeniu de cercetare se leagă de apariţia nanotehnologiei, prin care nanoparticulele au fost adăugate în mod deliberat în medicamente şi produse comerciale – de la cremă de ras la rachete de tenis. Aceasta a ridicat întrebarea dacă nanoparticulele prezintă vreun potenţial pericol pentru sănătate. Iar răspunsul este că există motive serioase de îngrijorare.

Primul motiv esenţial este că aceste mici particule pot trece cu uşurinţă de membrana celulelor. Aşadar mecanismul de apărare normal care împiedică particulele să intre în ţesuturi nu reuşeşte să învingă nanoparticulele. Nanoparticulele din aerul pe care îl inspirăm poate pătrunde prin membrana plămânilor (vezi figura 4.9), iar cele din mâncare prin membranele tractului gastro-intestinal.

Fig 1

Nanoparticulele sunt atât de mici, încât pot trece cu uşurinţă prin membrana plămânilor şi pot intra în fluxul sanguin.

În ambele cazuri nanoparticulele pot ajunge în sânge. Odată ce nanoparticulele au intrat în fluxul sanguin, pot circula prin corp şi pot pătrunde în orice ţesut, inclusiv în creier.  

i22

 

Dintre toate sursele de combustie cu temperaturi înalte, nanoparticulele provenite din incinerarea gunoiului sunt cele mai periculoase, deoarece sunt cele mai toxice.

În incineratoare intră, în principiu, toate elementele toxice pe care le utilizăm în realizarea produselor, fie că sunt pigmenţii sau stabilizatorii din materialele plastice, fie metalele grele din baterii şi echipamente electronice ori compuşi clorinaţi, fluoruraţi sau bromuraţi folosiţi în plastice şi în produse ignifuge.

Emisiile de nanoparticule ale incineratoarelor nu sunt nici reglementate, nici monitorizate

Există reglementări ale emisiilor incineratoarelor care se referă numai la particule cu o dimensiune de 10 microni. În unele ţări aceste reglementări coboară până la 2,5 microni. Oricum, faţă de nanoparticule, cele supuse reglementărilor sunt ca o ghiulea de tun pe lângă un grăunte de nisip.

98

Nanoparticulele sunt mult mai mici de 10 microni, dimensiunea particulelor pentru care există în prezent reglementări în cazul incineratoarelor.

S-a stabilit deja că incindenţa unor boli în marile oraşe poate fi asociată cu nivelul diferitelor particule în suspensie din aer. Atât morbiditatea (în cazul diferitelor afecţiuni pulmonare şi cardiace), cât şi rata mortalităţii creşte proporţional cu nivelul particulelor în suspensie.41 Mai mult, cu cât particulele sunt de dimensiuni mai mici, cu atât relaţia de cauzalitate este mai puternică42 (vezi figura 4.12). Este logic ca situaţia să se înrăutăţească, dacă se adaugă mai multe nanoparticule în acest amestec. Dacă se construieşte un incinerator într-un oraş deja poluat, e mai mult decât logic ca rata mortalităţii şi morbiditatea să crească, din cauza nanopaarticulelor extrem de toxice pe care incineratoarele le eliberează. Cu alte cuvinte va înrăutăţi o situaţie deja proastă într-un oraş poluat.

99

Ştim deja că particulele de 10 şi 2,5 microni determină creşterea morbidităţii şi a ratei mortalităţii în marile oraşe. Relaţia de cauzalitate devine mai şi mai solidă cu cât sunt mai mici particulele măsurate. Astfel putem anticipa faptul că incineratoarele vor provoca creşterea morbidităţii şi ratei mortalităţii în oraşele deja poluate.

Cei care promovează incinerarea au un PR abil (sau bolnav?) care gestionează aceste realităţi. Au redus toată discuţia asupra acestui subiect într-o expresie – „morţi evidenţiate“ (deaths brought forward – DBF). Iată o declaraţie pe această temă a reprezentantului unei companii de incinerare:

Este important de subliniat că riscul de mortalitate şi morbiditate cauzat de expunerea prelungită la particule de 10 microni (PM10) este mic şi limitat la un segment de populaţie, care are deja o sănătate precară. Termenul DBF, prin urmare, nu reprezintă cazuri noi/suplimentare de deces, ci o reducere a speranţei de viaţă pentru aceea a căror sănătate este deja compromisă.

 Ceea ce vor ei să ne spună este că emisiile incineratoarelor nu omoară oameni, doar le scurtează din viaţă!

Nanoparticulele sunt greu de capturat

Nanoparticulele sunt atât de mici, încât scapă din aproape toate dispozitivele de control al poluării aerului. Întrebarea esenţială pentru industria incinerării este „Cum îşi propune un incinerator modern să captureze/reţină aceste particule“? Sau pur şi simplu vor să ignore această întrebare, întrucât emisiile de nanoparticule nu sunt nici reglementate, nici monitorizate? Dacă nu deţin răspunsuri clare şi concrete la această întrebare, atunci aceasta ar trebui să declanşeze principiul precauţiei, în special acum când e disponibilă o strategie alternativă prin care se pot obţine rezultate comparabile în reducerea depozitării gunoiului. Un incinerator modern reuşeşte să reducă aproximativ 75% din cantitatea deşeurilor care ar trebui depozitate. Fără să incinereze, în San Francisco se reuşeşte deturnarea de la rampă a 78% din deşeuri.

Prof. Dr. Paul Connett, unul dintre cei mai cunoscuti experti din lume in chimia mediului si toxicologie, este om de stiinta, autor, activist si protagonist in filme documentare precum ‘’Trashed’’ (2012) si ‘’Zero Waste’’ (2013).

Recent Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.

covantashutterstock_184763024