Fii Corect Informat!

Consiliul General al Municipiului București a votat, în 27 august, o hotărâre prin care aprobă Master Planul pentru sistemul de management integrat al deșeurilor. Aceast lucru înseamnă un pas înainte pentru construirea incineratorului cu o capacitate de 235.000 tone/an, care va fi amplasat în locul Centralei Electro-Termice Progresu (Sector 4).

Mai jos, prezentăm răspunsul la principalele argumente pro-incinerare promovate de Primăria Municipiului București cât și susținătorii incineratorului: 

  1. Incineratorul va produce energie.

Tratarea deșeurilor reziduale cu conținut ridicat de biodegradabile, cum este cazul fracției umede specifice Bucureștiului, este extrem de ineficientă. Consumurile de energie ale instalației anulează în mare parte producția. Practic, în măsura în care instalația va procesa doar deșeuri care nu pot fi reciclate, procesarea lor produce foarte puțină energie. Pentru a fi eficientă, instalația va distruge și deșeuri cu capacitate calorică sporită precum reciclabilele, care în mod normal ar trebui să fie reciclate material, sabotând astfel reciclarea și prevenirea generării de deșeuri. În cazul în care vor fi insuficiente deșeuri sortate reciclabile disponibile la nivel local, acestea vor fi importate, așa cum se întâmplă în cazul fabricilor de ciment care procesează anvelope și alte materiale plastice locale sau de import. 

  1. Incineratorul va procesa doar deșeuri reziduale care nu pot fi reciclate sau compostate.

Distrugerea deșeurilor (prin orice fel de tehnologie) camuflează eșecul sistemului în general. Chiar dacă există diferențe clare între diversele tipuri de instalații, de la gazeificare la piroliză etc., conceptul distrugerii deșeurilor rămâne același. 

Pe termen scurt și mediu: soluția cu impact minim de mediu este Instalația de Recuperare și Tratare Mecano-Biologică și constă în recuperarea câtor mai multe resurse pentru reciclare și tratarea mecano-biologică a ceea ce nu mai poate fi recuperat pentru reducerea la maximum a poluării în cazul depozitării. 

Pe termen lung: soluția implică reducerea treptată a cantității de deșeuri amestecate, reziduale care ar trebui eliminată fie prin depozitare, fie prin incinerare în instalații de valorificare energetică sau co-incinerare în fabrici de ciment. 

Cum? Primul pas constă în auditul și expunerea cât mai vizibilă a deșeurilor reziduale, amestecate, care nu pot fi refolosite, reciclate sau compostate. Al doilea pas, după identificarea unor deșeuri precum produse variate de unică folosință, produse de igienă intimă, scutece și altele asemenea, pe de-o parte se va sesiza producătorul și i se va solicita să le reproiecteze, pe de altă parte se va informa cetățeanul pentru a evita consumul acestora. Pentru detalii vă invităm să vă alăturați proiectului People s Design Lab. 

Cantitățile de deșeuri reziduale deja existente pot fi tratate mecano-biologic pentru reducerea la minim a poluării odată ajunse în groapa de gunoi. Deșeurile reziduale (nereciclabile) constituie cel mult 10% din deșeurile municipale. O cantitate mai mare de deșeuri reziduale înseamnă un sistem de gestionare a deșeurilor gândit defectuos. 

Deșeurile reziduale înseamnă fracția umedă, deșeurile amestecate. Conform datelor Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, în anul 2015 cantitatea de deșeuri municipale și asimilabile generată în Municipiul București și județul Ilfov a fost de 605.616 tone, din care 523.233 tone au fost depozitate, 40.561 tone/an co-incinerate și doar 19.078 tone au fost reciclate propriu-zis, iar o cantitate infimă de 151 tone au fost tratate prin compostare, rezultând un compost de slabă calitate din cauza lipsei separării la sursă, care nu ar putea fi folosit ca fertilizator. 

Practic, chiar și considerând o creștere cu 10% a cantității de deșeuri generate în București-Ilfov, vorbim despre un incinerator cu o capacitate de aproape 4 ori mai mare decât cantitatea de deșeuri reziduale estimată. Ceea ce înseamnă că bucureștenii se vor confrunta cu una dintre următoarele variante:

  • Vor avea prea puține deșeuri de incinerat și astfel vor importa sau vor incinera deșeuri reciclabile valoroase: în cazul în care se va încerca evitarea amenzilor și atingerea țintelor de reciclare, Primăria Municipiului București va implementa colectarea separată la sursă pe patru sau cinci fracții, inclusiv biodeșeuri și măsuri de reducere precum centre de „minerit urban”, stație de compost sau biodigestoare. În acest caz va rezulta o cantitate insuficientă de deșeuri reziduale pentru a susține capacitatea proiectată a incineratorului. Aceasta înseamnă suplimentare cu deșeuri reciclabile, cu capacitate calorică, pentru a susține investiția. 

sau

  • Vor fi nevoiți să susțină o cantitate constantă de deșeuri reziduale și să păstreze același status quo ineficient pentru a hrăni incineratorul: în cazul în care se va păstra sistemul actual de colectare ineficient bazat pe fracția umedă și uscată vor exista suficiente deșeuri pentru a acoperi capacitatea incineratorului. Distrugerea deșeurilor umede, va însemna o cantitate mică de energie produsă. În plus, Primăria Muncipiului Bucurști va plăti din banii cetățenilor penalități pentru neatingerea obiectivelor de reciclare naționale și europene.

În ambele cazuri va fi nevoie de subvenții suplimentare din bani publici pentru a susține activitatea instalației, pe durata de viață a acesteia de 25-30 de ani. 

  1. Instalația de valorificare energetică planificată pentru București – Ilfov este o instalație modernă care nu poluează.

Un studiu realizat recent de specialiștii de la ToxicoWatch pentru Zero Waste Europe a identificat poluare generată de unul dintre cele mai noi incineratoare din Olanda: Reststoffen Energie Centrale (REC). La lansarea acestuia, în 2011, Ministrul Afacerilor Economice anunța că este cea mai performantă astfel de instalație din Europa de Vest.

Exista un istoric al contestațiilor împotriva măsurătorilor REC soluționate cu amenzi administrative și cu decizii ale instanței olandeze de constatare a ilegalităților privind măsurarea și depășirea valorilor emisiilor de acid clorhidric.

Inițial, incineratorul trebuia să distrugă doar deșeurile municipale ale regiunii. Astăzi, preia deșeuri din întreaga țară. În plus, prelucrează și deșeuri industriale și nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate, chiar dacă temperatura de combustie de 850 de grade Celsius este insuficientă pentru complexitatea deșeurilor procesate.

După analiză, s-a descoperit că emisiile de dioxine, furani și alte substanțe poluante toxice depășesc limitele de poluare admise la nivel european. Deși depășirile nu sunt mari, acestea reprezintă o constantă a instalației de valorificare energetică. 

Ce este însă și mai îngrijorător este faptul că analizele au demonstrat contaminarea cu dioxine și furani a ouălor găinilor aflate pe o rază de doi kilometri în jurul incineratorului. Ouăle conțin cantități de substanțe peste limita considerată sigură pentru consum. 

Studiul trage deopotrivă un semnal de alarmă cu privire la metodologia măsurării emisiilor solicitată la nivel european. Janek Vahk, Coordonatorul Departamentului de Dezvoltare și Politici în cadrul Zero Waste Europe, explică:

„Testarea emisiilor pe perioade scurte, așa cum cere în acest moment Uniunea Europeană, prezintă dezavantaje serioase și permite ascunderea emisiilor. Trebuie să revizuim urgent regulile referitoare la monitorizarea emisiilor din incineratoarele de deșeuri, pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor”. 

Testarea pe termen lung nu este obligatorie în cazul instalațiilor de incinerare. Majoritatea companiilor care incinerează deșeuri efectuează teste de câte 6-8 ore, de două ori pe an, iar momentul evaluării este anunțat de către cei care verifică conformitatea. După ce au fost identificate niveluri mai mari decât cele admise în ouă, autoritățile din Olanda au efectuat și teste pe termen lung la incineratorul Reststoffen

S-a constatat astfel că nivelurile dioxinelor erau, în testarea pe termen scurt, de 460 până la 1290 de ori mai mici decât în cazul testării pe termen lung. Așadar, testarea pe termen scurt nu poate fi considerată relevantă. 

În plus, în România nu există un sistem independent de monitorizare a emisiilor de dioxine și furani. Mai mult, în anul 2016, a fost exclusă din legislația fondului pentru mediu, penalizarea de 40 de lei/kg pentru dioxine și furani. Ceea ce înseamnă, monitorizare și penalizare ZERO. 

  1. Incineratoarele sunt bune deoarece sunt amplasate în orașe precum Viena, Copenhaga sau Paris. 

În unele cazuri, pentru a convinge mai ușor comunitatea și pentru a le integra mai bine în peisajul urban, instalațiile de incinerare cu valorificare energetică au o arhitectură plăcută. Incineratorul din Copenhaga este prevăzut cu pârtie de ski, iar cel din Viena pare o operă de artă, chiar dacă tehnologic este perimat. 

Incineratoarele amplasate în centrele marilor orașe europene nu deranjează vizibil deoarece dioxina, care este cea mai toxică substanță chimică creată de om, este insipidă, incoloră, inodoră. Toxinele se vor acumula treptat, prin lanțul trofic, în țesutul adipos, iar efectele se vor observa în timp de 6-10 ani de la contaminarea inițială.

  1. Incineratorul reprezintă o alternativă pentru gropile de gunoi.

Ambele soluții poluează și distrug resurse valoroase. Atât incinerarea cu valorificare energetică, cât și depozitarea sunt descurajate de către Comisia Europeană, fiind soluțiile cel mai puțin dorite, aflate la baza piramidei deșeurilor. În cazul incinerării, groapa de gunoi este transferată în aer sub formă de emisii toxice, în gropi de deșeuri sub formă de zgură și în diverse produse/materiale de construcții. Indiferent de tipul sau performanța tehnologiilor, acestea funcționează după aceleași principii, distrugând materiale care ar putea fi reciclate sau compostate. În cazul în care distrug doar deșeuri reziduale, mixte, incineratoarele camuflează proasta lor proiectare de către industrie, sunt ineficiente și extrem de costisitoare. 

  1. Nu există alternativă la incinerator.

Alternativa la instalația de incinerare pentru deșeuri reziduale sunt instalațiile de Recuperare Materială și Tratare Mecano-Biologică (eng. Material Recovery Biological Treatment) denumită in continuare MRBT. Această soluție creează mult mai multe locuri de muncă decât o instalație termică și poate rezolva și o problemă socială, prin implicarea în procesul de sortare a grupurilor defavorizate care trăiesc din colectarea informală.  

Dintre beneficiile MRBT-ului menționăm flexibilitatea și dualitatea tehnologiei, care permite procesarea fluxurilor de materiale pure sau impure, în funcție de cum se schimbă nevoile comunității. De exemplu, pe măsură ce o comunitate deturnează de la rampă tot mai multe deșeuri, componenta de stabilizare biologică a unei unități MRBT se poate modifica, pentru a primi și a procesa materia organică separată la sursă (source-separated organics – SSO), producând fertilizatori de sol valoroși. 

S-ar rezolva astfel problema cu care se confruntă instalațiile de incinerare cu valorificare energetică și gropile de deșeuri, care sunt proiectate și construite pentru a primi anual o cantitate minimă de resturi. Cantitatea este negociată în contracte de tip „furnizezi sau plătești”, prin care comunitatea se obligă să alimenteze incineratorul sau groapa pentru 20-30 de ani. Pe măsură ce comunitățile recuperează mai multe resurse și produc mai puține resturi, instalațiile WTE trebuie să găsească deșeuri alternative pentru a alimenta sistemul. Incineratorul intră astfel în directă competiție cu orice creștere procentuală de recuperare a resurselor. În schimb, sistemul MRBT nu va suferi din punct de vedere financiar în cazul în care comunitatea continuă să se îndrepte spre 90% deturnare de la rampă sau chiar mai mult.  

Gestionarea deșeurilor reziduale prin MRBT ar trebui să vină întotdeauna imediat după creșterea eforturilor de separare și colectare separată la sursă, prin care se obțin materiale reciclabile și compostabile de mai bună calitate, precum și cele mai mari beneficii de mediu. MRBT nu este un înlocuitor al separării și colectării separate la sursă, ci un instrument care ajută comunitățile să își reducă impactul de mediu și să poată implementa progresiv programe de sortare și de colectare la sursă, așa cum este necesar pentru București-Ilfov.

Împreună cu alte măsuri și soluții promovate de metodologia Zero Waste pentru orașe, precum instalații de digestie anaerobă, compostoare, centre de minerit urban, colectare separată pe cinci fracții, plătești pentru cât arunci, măsuri de prevenire, aplicate sinergic, pot fi evitate gropile de gunoi și incineratoarele de deșeuri.

Implică-te! Distribuie mai departe și informează-ți prietenii!

Mulțumim!

Recent Posts

Leave a Comment

Contact Us

We're not around right now. But you can send us an email and we'll get back to you, asap.